Înțelegere + acceptare = bucurie

Toleranța este una dintre principalele valori ale societății europene de astăzi. Prin înțelegerea și acceptarea faptului că există alteritate putem să evităm multe situații de stres inutile și putem să trăim a viață mai echilibrată. Proiectul Erasmus+ „Clopoțelul sună pentru toți!”, în care Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare participă în calitate de partener, și-a propus ca scop sprijinirea dezvoltării unei personalități tolerante la o vârstă fragedă, realizând acest scop prin integrarea unor copii cu cerințe educaționale speciale în comunități școlare.  
În realizarea proiectului s-au implicat 9 instituții educaționale din județul Satu Mare, una dintre ele fiind Liceul Teologic Romano Catolic „Hám János” din Satu Mare. Clasa pregătitoare a cărei învățătoare este Leiti Mónika, în fiecare zi de miercuri, timp de 10 săptămâni are un oaspete special, o fetiță de 7 ani care suferă de sindromul Down, însoțită de psihopedagogul Ivanitzki Boglárka. Învățătoarea a afirmat că de-a lungul carierei sale a mai avut în clasă copii cu cerințe educaționale speciale (CES), dar până acum n-a mai avut oportunitatea de a lucra cu un copil cu sindromul Down, de aceea posibilitatea participării în proiect a trăit-o ca o adevărată chemare.
Pedagogul a prezentat-o pe fetiță ca fiind o colegă nouă și i-a rugat pe elevi să aibă grijă de copilă și s-o sprijine necondiționat. „Îi admir pe acești copii, pentru că, sincer, nu știam ce reacție vor avea. La început au fost nedumeriți, dar foarte atenți. Cred că micuții au reevaluat în sinea lor ce înseamnă să fii diferit.” – a spus Leiti Mónika.
Fetița cu sindromul Down se implică cu mult entuziasm în activitățile care au loc în aer liber, în curte de exemplu. Copiii o aleg cu mult drag ca pereche în cadrul jocurilor. Sprijinită de colectiv, copila se străduiește să se ridice la nivelul așteptărilor, să reușească să îndeplinească sarcinile ca și ceilalți copii.
Bineînțeles, nu lipsesc nici situațiile problematice. S-a mai întâmplat ca fetița să refuze să participe la o activitate de lucru manual, a început să plângă, iar copii au înconjurat-o imediat și au încercat s-o consoleze, ceea ce au și reușit. Au ajutat-o să realizeze sarcina primită, iar ea a fost încântată că a putut prezenta lucrarea ei alături de lucrarea celorlalți.
Învățătoarea a accentuat faptul că atitudinea excepțională a părinților copiilor din clasa pregătitoare a contribuit foarte mult la succesul proiectului. Chiar de la prima ședință cu părinții când a propus participarea clasei în acest proiect, părinții au avut o atitudine deschisă și pozitivă și și-au oferit sprijinul.  
Pedagogul consideră că este foarte important să discute regulat cu copii din clasă despre activitățile comune cu fetița cu cerințe educaționale speciale. „Povestim adesea cu copiii despre faptul că fiecare dintre noi se confruntă cu probleme, fiecare are temeri. Cu toții avem nevoie de o Zână a secretelor căreia să ne destăinuim. Nu este altfel nici în cazul noii colege de clasă, și ea are nevoie de o persoană căreia să-i spună ce are pe suflet. I-am propus copiilor să fim noi o fel de Zâna a secretelor pentru ea.”- a spus Mónika.

În cadrul proiectului „Clopoțelul sună pentru toți!” care se încheie la sfârșitul lunii mai, a ieșit la iveală că la o vârstă fragedă copiii sunt mult mai deschiși către celălalt față de adulți. Acceptă alteritatea, nu exclud din activitățile comune colegii lor care sunt diferiți, învață să-i acorde atenție, să îndeplinească sarcinile împreună și astfel timpul petrecut împreună devine valoros și plin de bucurii.