Carnaval sub semnul dragostei și credinței

Carnavalul este un eveniment plin de voie bună, care ne permite să ne schimbăm temporar identitatea, îmbrăcând costume haioase. Pentru pensionarii care frecventează clubul din Carei al Organizației Caritas a Diecezei Satu Mare, Carnavalul sau fărșangul este o petrecere voioasă de la care nu lipsește niciodată credința.
Vârstnicii careieni s-au pregătit pentru Carnaval de mai bine de două săptămâni – ne-a informat coordonatoarea centrului, Nagyiván Margit. Pregătirea costumelor necesită cel mai mult timp de fiecare dată. Instituția are propria sa colecție, dar vârstnicii obișnuiesc să reinventeze an de an costumele, modificându-le câte-un pic sau chiar mai mult, pentru a nu purta niciodată aceeași ținută. Bineînțeles, colecția se îmbogățește cu piese noi în fiecare sezon. Membrii centrului acordă atenție nu doar costumelor, ci și accesoriilor potrivite pe care le crează cu multă răbdare și creativitate. Evenimentul a fost deschis de coordonatoarea centrului, care a invitat rând pe rând vârstnicii costumați în sală. La Carnaval a fost prezentă și coordonatoarea punctului de lucru din Carei al Caritas, Szász Tünde, care s-a implicat activ atât în organizarea evenimentului, cât și în pregătirea acestuia. Vârstnicii au defilat în costume tradiționale de Carnaval, precum: clovn, indian, florăreasă și țigăncușă, dar s-au costumat și în personaje mai puțin obișnuite, ca: majorete, dansatoare spaniolă, șerif, Pirații din Caraibe, Napoleon, Szandi și Viki, și chiar regele rock and roll-ului, Elvis Presley. Pensionarii nu au prezentat doar costumele, ci au încercat să redea cât mai autentic și mișcarea, gesturile și vocea personajului.
Vrăjitoarea întruchipată de pensionara Holociuc Mária a fost ultima care a intrat în sală. Tanti Marika frecventează centrul pentru vârstnici de un an și jumătate împreună cu soțul ei, atașându-se atât de mult de colegii de club și de atmosfera centrului, încât dacă nu trec timp de câteva zile pragul clubului, au deja un sentiment de lipsă. Vârstnica foarte activă ne-a povestit cum a inventat coregrafia. „M-am tot gândit, ce face o vrăjitoare adevărată. Mi-am închipuit următoarea variantă: intru în sală, între timp cântă muzica. Apoi fac un semn cu bagheta mea, muzica încetează, iar eu spun: bagheta mea magică funcționează doar dacă ne rugăm. Fiind vârstnici, noi avem nevoie de rugăciune. Ne vom ruga împreună pentru cei bolnavi, pentru colegii noștri care nu mai sunt printre noi, și nu în ultimul rând pentru toți. Iar pentru că esența Carnavalului este voia bună, cu bagheta mea voi alunga tristețea, grijile și problemele din sală, și voi spune: Să trăiască Carnavalul, să înceapă petrecerea!” Și tanti Marika a procedat exact în acest fel. Vârstnicii au rostit o rugăciune împreună, iar apoi cu bagheta sa, tanti Marika i-a făcut pe toți să zâmbească. După aceasta, evenimentul a continuat cu petrecerea de Carnaval care a ținut până după-masă târziu.